Nu este doar pentru lovituri.

Ai cumpărat un băutură spirtoasă sau lichior pentru că o rețetă de cocktail a cerut o cantitate foarte mică. Acum ai rămas blocat cu restul de 9/10 din sticlă și ce să faci cu ea. Nu vă faceți griji. Barmanii cântăresc cu sfaturi și rețete pentru a obține până la ultima picătură dintr-un ingredient subutilizat, astfel încât să nu adune praf pe raftul barului.

Toarnările succesive de Jägermeister sunt un rit american de trecere pentru a marca atingerea vârstei legale de băut (sau uneori cu mult înainte), iar o sticlă ascunsă într-un congelator de la subsol este un element de bază la multe case de fraternitate. Dar amaro german are mult mai mult de dorit decât să fie doar o lovitură încurajatoare.

Jägermeister este produs prin înmuierea a 56 de ierburi și condimente, inclusiv ghimbir, anason, coajă de citrice și ienupăr, în alcool și apă timp de câteva zile, înainte de a-l păstra în stejar timp de un an și de a-l îndulci. A fost creat în 1934 de Curt Mast, fiul unui producător de oțet și comerciant de vinuri, un vânător pasionat care și-a ales un nume pentru elixirul său care se traduce prin maestru vânător și a împodobit eticheta cu desenul unui cerb. Importatorul american Sidney Frank este creditat cu popularitatea sa în Statele Unite, poziționând-o în anii 1980 ca o băutură de petrecere.

Includerea tuturor acestor substanțe botanice îl face, de asemenea, incredibil de util în spatele barului, fie ca spirt de bază, fie ca modificator, conform lui Joe Zakowski, un barman la Mother’s Ruin și No. 308 din Nashville. El aseamănă licoarea cu un vechi prieten. Pur și simplu se potrivește cu mine, spune el. Când nu am chef de altceva, mai pot să beau Jägermeister; este ca laptele matern.