Visele sunt o enigmă pentru genul uman. Ei ne fascinează și ne amuză pentru eoni ai civilizației noastre de durată.

Încă de la începuturile societăților umane, omul a încercat să descopere semnificațiile secrete ascunse sub vălul mistic al viselor, atribuindu-le deseori mesaje divine și auguri dintr-o altă dimensiune.

Chiar și în lumea modernă, când știința despre conștiința și personalitatea umană s-a dezvoltat până la un punct în care suntem capabili să măsurăm și să analizăm fenomenele abstracte și evazive ca vise, oamenii le abordează cu o anumită cantitate de prudență și superstiție.

Explicația științifică pretinde că visele sunt impulsuri cerebrale de un fel, dar de ce și când apar acestea este încă un fel de mister pentru genul uman, în general.

Misticismul și știința visării

Genul uman a fost fascinat și fascinat de fenomenul visării încă din trecut. Multe mari imperii și societăți istorice au avut o atitudine specială de respect și apreciere pentru vise. Visele sunt adesea văzute profetice, monitoare și sugestive.

În multe dintre culturile lumii, visele au fost induse intenționat, pentru a prezice viitorul sau a analiza evenimentele și circumstanțele prezente. Șamanii, preoții și alți reprezentanți religioși au fost foarte apreciați pentru presupusele lor puteri mistice de a vedea rezultatul unor evenimente prin vise.

Genul uman a fost întotdeauna fascinat de lucruri incapabile să explice logic, astfel încât tuturor fenomenelor văzute ca supranaturale sau divine li s-au atribuit o semnificație și o putere deosebite.

Unele dintre cele mai mari figuri istorice au fost frecvent conduse de sfaturi și sugestii pe care le-au dobândit de la prezicători, preoți și oracole pe care le-au obținut din vise.

Oamenii moderni sunt încă impresionați și fermecați de visele lor. Cu siguranță v-ați întrebat despre natura reală a viselor. Există vreo explicație satisfăcătoare pentru ei, în ceea ce privește știința și cunoștințele moderne? Explicațiile moderne ale viselor apar în cadrul teoriilor populare ale psihologiei, propuse de Sigmund Freud și Carl Jung. Conform explicației freudiene, visele sunt interpretate ca părți inconștiente ale minții umane.

Visele sunt imagini și scene care ilustrează dorințele și nevoile noastre reale pe care le suprimăm în viața de veghe. În mod logic, toată tensiunea acumulată prin suprimarea constantă trebuie să se scurgă undeva.

Conform interpretărilor psihologice, visele sunt o supapă de evacuare pentru mintea noastră.

Unele alte teorii sugerează că visele nu sunt altceva decât impulsuri cerebrale care apar în mintea noastră în timpul somnului, fără niciun sens real.

Cu alte cuvinte, nu sunt mesaje semnificative, sugestive sau profetice din cealaltă parte a minții noastre. Visele sunt imagini aleatorii care apar în timp ce creierul nostru ne procesează gândurile.

Unele studii susțin că visele sunt un fel de mecanism de apărare, învățându-ne cum să reacționăm în prezența amenințării în viața reală. Se explică prin faptul că și animalele visează.

Este dovedit că pisicile au vise, de exemplu.

Deoarece animalele nu sunt ființe simțitoare ca oameni, ele nu interpretează visele pentru a le atribui sens; visele le servesc drept sistem de avertizare și autoapărare.

Puterea conștientizării îi face pe oameni să încerce instinctiv să dea sens viselor, chiar în momentul în care ne trezim.

Ciclul visării

Studiile științifice susțin că toți oamenii visează, în fiecare seară. Nu contează dacă îți amintești la ce ai visat sau nu. Oamenii tind să spună că nu visează, dacă nu își pot aminti nicio imagine după ce se trezesc.

Cu toate acestea, știința are sugestii diferite, deși nu există teorii stricte care să dea o concluzie cu privire la natura și procesul visării. Studiile au arătat că trezirea are un impact asupra viselor noastre.

S-au făcut numeroase experimente, pentru a determina ce factori și în ce fel ar afecta visele în sine și capacitatea noastră de a le aminti.

Este dovedit dacă ne trezim în timpul fazei REM a somnului, cel mai probabil am putea aminti informații detaliate despre vis.

Visele apar mai ales în timpul fazei REM a somnului, deși pot apărea în timpul altor părți ale ciclului de somn.

Cu toate acestea, visele REM sunt de obicei memorabile și destul de vii. Faza REM este o fază a mișcării rapide a ochilor. Etapa somnului este cea mai apropiată de starea minții umane trezite.

Științific, mișcările rapide și aleatorii ale ochilor, contracțiile pasive ale mușchilor și undele cerebrale nesincronizate, îl caracterizează. Acestea sunt condiții care îi fac pe oameni să aibă vise vii și să le amintească. Etapa REM este asociată și cu creativitatea și visele lucide.

Cât de des visează oamenii?

După cum am menționat mai înainte, visăm cu toții în fiecare seară. Nu există nicio concluzie în ceea ce privește motivul pentru care nu ne amintim visele noastre, deși este explicabil de ce suntem capabili să ne amintim visele scenice REM.

Fie o persoană își amintește un vis sau nu, oamenii visează aproximativ două ore pe noapte. Oamenii au aproximativ patru până la șase vise pe parcursul unei singure nopți.

O persoană obișnuită petrece aproximativ șapte până la opt ore dormind; două ore sunt petrecute în mod obișnuit în visare. Un vis durează de obicei de la cinci la aproximativ treizeci de minute.

Nu există nicio explicație specială de ce ne uităm visele, indiferent cât de bizare sau ciudate ar putea apărea imaginile. Există câteva presupuneri științifice care ar putea explica fenomenul uitării viselor.

Regiunile cerebrale responsabile de logică și planificare arată o activitate scăzută în timp ce dormim, astfel încât acesta poate fi motivul pentru care creierul nostru nu consideră important să noteze poveștile.

Când sistemul nostru de logică și planificare este la cel mai scăzut nivel de funcționare, nu ne ocupăm de predicții și nu trebuie să ne gândim la ceea ce ar putea produce evenimentul respectiv, astfel încât să interacționăm liber și activ cu visele noastre.

Episoadele REM tind să se prelungească progresiv pe măsură ce trece noaptea. Aceasta înseamnă, de asemenea, că visele care apar în timpul fazei REM se prelungesc proporțional cu episoadele REM. O persoană obișnuită se confruntă de obicei cu patru până la cinci episoade REM în timpul somnului.

Primul episod durează doar zece până la douăsprezece minute, al doilea episod poate dura între cincisprezece și douăzeci de minute și așa mai departe. Visele care însoțesc etapele REM durează de obicei în același timp.

Proporțional, rata de recuperare a viselor crește odată cu numărul fazelor REM. Se spune că oamenii tind să aibă o memorie foarte clară a viselor din ultima etapă REM.

Ei sunt capabili să-și amintească informații detaliate obținute din vis, cum ar fi descrieri vii ale imaginilor de vis, sunete, culori, emoții și așa mai departe.